Mesajul Sanctităţii sale Papa Ioan Paul al II-lea
pentru Postul Mare 2005

Iubiţi Fraţi şi Surori!

1. În fiecare an Postul Mare constituie o ocazie potrivită pentru a intensifica rugăciunea şi penitenţa, pregătind-ne astfel inimile spre împlinirea cu smerenie a voinţei dumnezeieşti; în acest scop, ne va fi indicat un itinerar spiritual care ne pregăteşte să retrăim marele mister al morţii şi învierii lui Cristos, itinerar constituit de o ascultare atentă a Cuvântului lui Dumnezeu şi de practica mortificării. Întăriţi sufleteşte, vom fi capabili să-i ajutăm pe fraţii noştri mai in varstă 

Dorinţa mea este de a  vă propune anul acesta, iubiţi Fraţi şi Surori, o temă foarte actuală, ilustrată de următoarele versete preluate din Cartea Deuteronomului: “El este viaţa voastră îndelungată”(30,20). Sunt cuvintele pe care Moise le adresează poporului israelit invitâdu-l să încheie o aleanţă cu Jahvè, în ţara Moabului “,pentru că tu şi urmaşii tăi veţi avea o viaţă îndelungată în măsura în care îl veţi iubi pe Domnul Dumnezeul vostru, veţi asculta de glasul lui şi veţi rămâne uniti cu el.” (30, 19-20).  Fidelitatea lui Israel faţă de acest pact divin, va constitui o garanţie pentru viitor, “ ca să locuiascà pe pământul pe care Domnul l-a promis  părinţilor tăi, Avram, Isac  şi Iacob.” (30, 20). A ajunge la vârsta maturităţii, în limbajul biblic, e semn de binecuvântare din partea Celui Preaînalt. Viaţa lungă reprezintă un dar dumnezeiesc special.

Vă invit aşadar să meditaţi pe marginea acestei teme în acest timp special, în vederea unei aprofundiri conştiente a rolului deţinut de persoanele în vârstă, rol pe care sunt chemate să-l desfăşoare în cadrul societăţii şi a Bisericii. Această reflecţie vă va pregăti sufleteşte să le dedicaţi atenţia şi grija cuvenită. În societatea noastră, datorită progresului ştiinţei şi a medicinei,  viaţa  omenească a fost prolungată, făcând să crească deci şi numărul persoanelor în vârstă. Acest fapt implică aşadar o grijă deosebită fată de persoanele de “vârsta a treia” ajutându-le să pună la dispoziţia întregii comunităţi capacităţile pe care le deţin. Această grijă trebuie să fie luată în consideraţie de către credincioşi, mai ales în momentele lor de suferinţă şi în mod deosebit în Occident unde această problemă este prezentă cu o majoră amploare.

2. Viaţa omului este un dar nepreţuit ce trebuie iubit şi apărat în fiecare etapă a evoluţiei sale. A cincea poruncă a lui Dumnezeu, “Să nu ucizi!”, cere ca viaţa să fie respectată şi promovată mereu, de la început şi până la sfârşitul său natural. Este o poruncă valabilă şi în caz de boală, când omul işi pierde  capacitatea de autonomie. Acceptată cu seninătate la lumina credinţei, bătrâneţea  poate să devină un prilej preţios de a intelege în profunzime  misterul crucii.

Persoana în vârstă are nevoie de a fi înţeleasă şi ajutată în acest sens. Doresc, în acest caz, să-mi exprim preţuirea pentru acele persoane care vin în ajutor celor în vârstă, propunând şi altor voluntari să facă la fel in mod deosebit  în Postul Mare; făcând astfel, cei în vârstă, nu se vor simţi singuri, descurajaţi, nu se vor închide în ei înşişi şi nici nu vor constitui  o greutate pentru comunitate sau pentru propriile familii.

Opinia publică trebuie să fie conştientă că persoanle de vârsta a treia constituie o bogăţie care merită să fie valorizată. În acest sens, trebuie multiplicate ajutoarele economice şi propunerile de lege care le permit să nu fie excluşi din viaţa socială. Adevărul este că în ultimile decenii societatea noastră a demonstrat o sensibilitate şi o atenţie deosebite în faţa cerinţelor lor, iar medicina a pus la dispoziţia persoanelor de vârsta a treia, tratamente medicale benefice.

3.. Apropiindu-se de apusul vieţii, persoana în vârstă tinde să reflecteze asupra sensului vieţii, ocazie care, poate în anii tinereţii era neglijată din cauza altor probleme.

Dată fiind această situaţie, persoana în vârstă poate să desfăşoare un rol precis în cadrul societăţii. Convinşi fiind că omul trăieşte din patrimoniul spiritual transmis de strămoşii săi iar viitorul său depinde de modul în care i s-au transmis valorile culturii poporului de apartenenţă, putem fi siguri că experienţa şi înţelepciunea persoanelor în vârstă pot să-l conducă pe strada progresului care se îndreaptă spre o formă completă de civilizaţie. 

Cât de importantă este descoperirea unei imbogăţiri reciproce dintre generaţii diverse! Postul Mare, punând accentul pe convertire şi solidarietate, ne invită anul acesta să ne concentrăm asupra acestor teme esenţiale care pot să constituie în acelaşi timp un punct de atracţie pentru toate persoanele de bunăvoinţă. Ce s-ar întâmpla dacă Poporul lui Dumnezeu s-ar abandona mentalităţii actuale potrivit căreia aceşti fraţi ai noştri sunt consideraţi persoane inutile din cauza bolilor şi a vârstei lor înaintate? Cât de reânnoită ar fi societatea noastră dacă ar cultiva o atitudine binevoitoare faţă de ei!

4. Iubiţi Fraţi şi Surori, însufleţiţi de Cuvântul lui Dumnezeu, să reflectăm, aşadar, în acest timp de har, asupra importanţei sprijinului dat persoanelor în vârstă din partea comunităţii, cu iubire şi compasiune. Reflectând cu credintà asupra misterului morţii, întâlnirea finală cu Dumnezeu va avea  loc într-o atmosferă de pace sufletească, conştienţi fiind că în întâmpinarea noastră va veni Cel “ ce ne-a plăsmuit în sânul matern” ( Ps. 139, 13 b) şi “ne-a creat după chipul şi asemănarea Sa” ( Gn. 1,26).

Fecioara Maria, călăuzitoarea noastră în timpul Postului Mare, să conducă pe toţi credincioşii, mai ales pe cei de vârstă înaintată, spre o cunoaştere mai profundă a lui Cristos mort şi înviat, cauza ultimă a vieţii noastre. Servitoare credincioasă a Fiului său dumnezeiesc, împreună cu Sfinţii săi părinţi Ioachim şi Ana, să mijlocească pentru fiecare dintre noi “ acum şi-n ceasul morţii noastre”.

Vă binecuvântez pe toţi! 

Din Vatican, 8 septembrie 2004 

Ioan Paul al II-lea.

Copyright © Libreria Editrice Vaticana